Blame the angels and the clowns…

December 18th, 2010

… for pretty much anything

Da, este o recenzie a piesei de Kumm, pe care am ascultat-o de multe ori de cand a fost lansata si pana acum. Iese bine si live, desi nu cred ca apare pre des prin setlist. Ma rog, piesa buna, ridica spiritele.

Sau e altceva.

M-am decis: noi traim in Ierusalim. Nu in Ierusalimul de acum, confiscat de evrei din partea proprietarilor lui de drept: teroristii palestinieni, ci in Ierusalimul de acum 2000 de ani, un pamant al marilor schimbari, un loc plutitor, lipsit de fundament, unde apare in fiecare saptamana cate un profet nou, capabil ba sa scoata apa din piatra seaca, ba sa invie mortii, ba sa faca broastele sa zboare. Este un teren in plin desert, unde se intra obligatoriu in urma savarsirii unor lungi penitente, in urma strabaterii unui labirint prin desert, pana in punctul in care omul vede copaci, si apa de baut, si verdeata, si orase cu ziduri impunatoare si despartitoare.

Calatorul isi poarta in el Ierusalimul, sau poate mai fura cate putin de la vecinul care pare mai treaz si mai vioi. Acela are ochii mai deschisi si uita sa clipeasca. Ii apare primului drept o stana de piatra, sau poate de calcar, drept un monument falnic, sau poate chiar un munte, cu crestetul impresurat de vulturi, catand pana hat in distanta, unde el nu va calca niciodata.

Pe crestetul acestor profeti, pe aripile vulturilor, trecand prin dreptul privirii lor, se afla Ierusalimul. Poate ar fi fost Canaan, dar deja are ziduri. Deja zace, ocupat de sobolani, cu graffitti si hartie igienica, rugina si funingine amestecate, care se preling de la ferestre, in hauri unde profetii nu indraznesc si nu vor indrazni vreodata sa se uite. Regula e simpla si circula in cerc restrans: nu te uiti in hau, esti profet. Dar ei nu vor spune asta pelerinilor. In schimb, le vor vorbi despre statuile de la mansarde, despre turnuri si despre apa care ajunge, printr-un fel de intestine de alama, pana sus de tot, unde oamenii, inconjurati de sisteme hi-fi, wi-fi, hi-5 si alte asemenea, cu toate lipsite de praf, cu atmosfera reglata de plamani din plastic, cu mancarea tinuta intr-un fel de pesteri portabile, vor trai si vor fi avea copii frumosi, tot mai frumosi fiecare generatie, lipsiti de boli, aproape nimeni nu va mai muri si sotiile le vor mirosi a flori toata ziua si vor fi prieteni cu toata lumea de la munca, si nimeni nu se va mai omori, in fine, aproape nimeni, cum spuneam lumea nu e perfecta, mai sunt si sobolani pe afara, si vor gasi de vanzare tot ce vor gandi si tot ce nu vor gandi.

Profetii vor crede in proorociri, pentru ca altfel situatia lor ar fi cam ingrata. Din momentul in care ti-ai luat turma si ai inceput s-o duci prin mijlocul desertului, nu prea mai ai multe optiuni. Daca te indoiesti, vei fi linsat. Si apoi, alti profeti iti vor lua locul si nimeni nu iti va simti lipsa. Locul tau va fi sters din istorie, chipul tau cioplit jos de pe monumente, templele ori redefinite, ori distruse. Este incredibila puterea unor sclavi din desert, nehraniti cu zilele, cand e vorba de construit sau de daramat monumente. Ei de fapt pentru asta traiesc. Pentru asta au fost nascuti, in spiritul asta au fost educati si probabil in spiritul asta vor si sfarsi, lasand cu limba de moarte porunci descendentilor cu privire la ridicarea sau distrugerea cate unui monument.

A nu se intelege gresit, profetii chiar cred, altfel ar risca prea mult. Nu poti sti cand te trezesti ca vorbesti prostii in somn, cand scapi cate o remarca cu dublu-inteles, cand dai semne de slabiciune prin ton sau privire. Indoiala in gandire va duce negresit la indoiala in act. Poate de asta, stiind cum sta treaba, un profet care sufera de indoiala va incerca de obicei sa paraseasca grupul, pentru a muri o moarte decenta in mijlocul desertului. Turma stiind, sau in fine, simtind, caci turma nu gandeste, cum sta treaba si cu oamenii care vor sa se izoleze, sau sa plece din randurile ei, vor cauta sa-i sfasie la primul semn.

Pana acum, nu s-a consemnat nici un nume de om care sa fi reusit separarea de grupul de oameni din desert. Nimeni nu tine minte nimic.

Acesti profeti se cearta aproape intotdeauna. Unii sunt evanghelisti, altii ortodocsi, unii cred in Dan Puric si Garda de Fier, altii in hedonism si promiscuitate, unii iau droguri, altii nu mananca decat legume si indeamna la lucrul asta, altii sustin dreptatea sociala, altii piata libera. Multi apar la OTV. Unii controleaza fabrici, unde se lucreaza doar pentru ocuparea fortei de munca. Altii piloteaza avionul spre cladiri, in New York sau impusca posibili teroristi in Irak.

In ciuda confruntarilor, exista un fel de solidaritate bazata pe viciu: in lumea de azi, unde oameni care stiu adevarul apar la tot pasul, nimeni nu mai stie cap-coada motivul pentru care face ceea ce face, lucru care ii streseaza si duce la activism. Duce la nevoia de confirmare din partea celuilalt, chiar daca ea provine dintr-o convertire anterioara. Profetii isi dreseaza turmele asa cum ti-ai dresa un papagal, ca sa-ti spuna in fiecare zi ce om bun esti.

Pana la urma, aceiasi oameni pot face pe ingeri sau pe clowni. Pot fi salvatori sau in buna masura ridicoli. Ii judecam dupa cum ne apar, dupa ceea ce construim noi din mesajul pe care incearca ei sa il transmita. Le acceptam imaginile idealizate, ca oglinzi dupa propriile noastre convingeri. Din care, in felul asta, nu putem scapa.

Ploaia care va cadea

December 17th, 2010

… pacatele toate mi le va spala

Da, este o recenzie a piesei de El Negro, care poate fi ascultata, si pe care am ascultat-o vara asta in mai toate “cluburile” de muzica indie-alternative, gen gaura in pamant, din centrul capitalei.

Sau e altceva.

M-am decis: noi traim in Ierusalim. Nu in Ierusalimul de acum, confiscat de evrei din partea proprietarilor lui de drept: teroristii palestinieni, ci in Ierusalimul de acum 2000 de ani, un pamant al marilor schimbari, un loc plutitor, lipsit de fundament, unde apare in fiecare saptamana cate un profet nou, capabil ba sa scoata apa din piatra seaca, ba sa invie mortii, ba sa faca broastele sa zboare. Este un teren in plin desert, unde se intra obligatoriu in urma savarsirii unor lungi penitente, in urma strabaterii unui labirint prin desert, pana in punctul in care omul vede copaci, si apa de baut, si verdeata, si orase cu ziduri impunatoare si despartitoare.

Calatorul isi poarta in el Ierusalimul, sau poate mai fura cate putin de la vecinul care pare mai treaz si mai vioi. Acela are ochii mai deschisi si uita sa clipeasca. Ii apare primului drept o stana de piatra, sau poate de calcar, drept un monument falnic, sau poate chiar un munte, cu crestetul impresurat de vulturi, catand pana hat in distanta, unde el nu va calca niciodata.

Pe crestetul acestor profeti, pe aripile vulturilor, trecand prin dreptul privirii lor, se afla Ierusalimul. Poate ar fi fost Canaan, dar deja are ziduri. Deja zace, ocupat de sobolani, cu graffitti si hartie igienica, rugina si funingine amestecate, care se preling de la ferestre, in hauri unde profetii nu indraznesc si nu vor indrazni vreodata sa se uite. Regula e simpla si circula in cerc restrans: nu te uiti in hau, esti profet. Dar ei nu vor spune asta pelerinilor. In schimb, le vor vorbi despre statuile de la mansarde, despre turnuri si despre apa care ajunge, printr-un fel de intestine de alama, pana sus de tot, unde oamenii, inconjurati de sisteme hi-fi, wi-fi, hi-5 si alte asemenea, cu toate lipsite de praf, cu atmosfera reglata de plamani din plastic, cu mancarea tinuta intr-un fel de pesteri portabile, vor trai si vor fi avea copii frumosi, tot mai frumosi fiecare generatie, lipsiti de boli, aproape nimeni nu va mai muri si sotiile le vor mirosi a flori toata ziua si vor fi prieteni cu toata lumea de la munca, si nimeni nu se va mai omori, in fine, aproape nimeni, cum spuneam lumea nu e perfecta, mai sunt si sobolani pe afara, si vor gasi de vanzare tot ce vor gandi si tot ce nu vor gandi.

Profetii vor crede in proorociri, pentru ca altfel situatia lor ar fi cam ingrata. Din momentul in care ti-ai luat turma si ai inceput s-o duci prin mijlocul desertului, nu prea mai ai multe optiuni. Daca te indoiesti, vei fi linsat. Si apoi, alti profeti iti vor lua locul si nimeni nu iti va simti lipsa. Locul tau va fi sters din istorie, chipul tau cioplit jos de pe monumente, templele ori redefinite, ori distruse. Este incredibila puterea unor sclavi din desert, nehraniti cu zilele, cand e vorba de construit sau de daramat monumente. Ei de fapt pentru asta traiesc. Pentru asta au fost nascuti, in spiritul asta au fost educati si probabil in spiritul asta vor si sfarsi, lasand cu limba de moarte porunci descendentilor cu privire la ridicarea sau distrugerea cate unui monument.

A nu se intelege gresit, profetii chiar cred, altfel ar risca prea mult. Nu poti sti cand te trezesti ca vorbesti prostii in somn, cand scapi cate o remarca cu dublu-inteles, cand dai semne de slabiciune prin ton sau privire. Indoiala in gandire va duce negresit la indoiala in act. Poate de asta, stiind cum sta treaba, un profet care sufera de indoiala va incerca de obicei sa paraseasca grupul, pentru a muri o moarte decenta in mijlocul desertului. Turma stiind, sau in fine, simtind, caci turma nu gandeste, cum sta treaba si cu oamenii care vor sa se izoleze, sau sa plece din randurile ei, vor cauta sa-i sfasie la primul semn.

Pana acum, nu s-a consemnat nici un nume de om care sa fi reusit separarea de grupul de oameni din desert. Nimeni nu tine minte nimic.

Acesti profeti se cearta aproape intotdeauna. Unii sunt evanghelisti, altii ortodocsi, unii cred in Dan Puric si Garda de Fier, altii in hedonism si promiscuitate, unii iau droguri, altii nu mananca decat legume si indeamna la lucrul asta, altii sustin dreptatea sociala, altii piata libera. Multi apar la OTV. Unii controleaza fabrici, unde se lucreaza doar pentru ocuparea fortei de munca. Altii piloteaza avionul spre cladiri, in New York sau impusca posibili teroristi in Irak.

In ciuda confruntarilor, exista un fel de solidaritate bazata pe viciu: in lumea de azi, unde oameni care stiu adevarul apar la tot pasul, nimeni nu mai stie cap-coada motivul pentru care face ceea ce face, lucru care ii streseaza si duce la activism. Duce la nevoia de confirmare din partea celuilalt, chiar daca ea provine dintr-o convertire anterioara. Profetii isi dreseaza turmele asa cum ti-ai dresa un papagal, ca sa-ti spuna in fiecare zi ce om bun esti.

Pana la urma, singurul lucru de care mai toti sunt siguri este ca uneori ploua, pentru ca doar nu ne-om afla in desert, sa ne mintim si cu treaba asta. Desi daca am simti nevoia de a ne minti in legatura cu ceva, ar fi in legatura cu lucrurile pe care chiar nimeni nu incearca sa ni le nege.

GPP (4) - Dawkins vs Borges

December 6th, 2009

( Intre timp am citit Cassirer. Acum invat fenomenologie. Fir-ar. Iar mi-au luat-o altii inainte)

Confruntare

December 5th, 2009

Pe parcursul confruntarii, A si B isi transmit unul altuia priviri de “Tu ori esti prost, ori faci pe prostul!”
Confruntarea incepe legat de ceva spus de o alta persoana.

S:”As dori sa pun o intrebare retorica: #######”
I:”Chiar n-am inteles ce ai spus, cer scuze. Ce relevanta are situatia invocata pentru cazul descris? Mai ales ca *******”
S:”Nu inteleg unde incerci sa ajungi cu aceasta remarca. Chiar nu inteleg…” Read the rest of this entry »

Unu cu politica

December 3rd, 2009

Am stat sa votez 4 ore, la coada, la spitalul Coltea, cu o amica mult prea optimista. Cum ca “stam noi mai mult pana votam dar seara trandafirii se ofilesc si rasare crinul!” Cand i-am spus ca in turul 2 vor iesi Geoana si Basescu, reactia ei a fost “Nu cred eu ca romanii sunt asa de prosti.” Eh, s-a putut.

Si nu cred ca dl Antonescu ar fi fost solutia optima pentru Romania. De fapt, destui cunoscuti au votat cu Remus Cernea. (cel putin pe facultate, din colegi, sondaj ad-hoc au fost cam 70% Antonescu, 29% Cernea si un nene masliniu, care sustine ca se preda prea putin in spirit crestin si prea mult in spirit iluminist - Basescu). In total, din cunoscuti, cred ca am scos cam 65% Antonescu, 20% Cernea, restul cam egal Geoana sau Basescu.)
Read the rest of this entry »

Dude… WTF?!?

November 12th, 2009

Video oficial din partea candidatului la presedintie Eduard Manole:

Video din The Wall de Pink Floyd:


Pink Floyd- In The Flesh/Run Like Hell/Waiting For The Worms
Înc─ârcat de Zakelis. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

Cineva a facut o gluma buna cand i-a ales sigla lui Manole. Eu unul ma stric de ras.

Sau e voit? O_o
Ar putea fi!
Suplimentar: http://c-tarziu.blogspot.com/2009/10/manole-se-intoarce-eduard-manole.html

Homosexualul patologic

November 6th, 2009

Pentru inceput, un IAMX, ca prea e negru blogul. De modificat color scheme :D


http://www.youtube.com/watch?v=6e4GQFnKiDw

Avem urmatoarele definitii:

pathological:
1. Of or relating to pathology.
2. Relating to or caused by disease.
3. Of, relating to, or manifesting behavior that is habitual, maladaptive, and compulsive: a pathological liar.

pathology:
1. The scientific study of the nature of disease and its causes, processes, development, and consequences. Also called pathobiology.
2. The anatomic or functional manifestations of a disease: the pathology of cancer.
3. A departure or deviation from a normal condition: “Neighborhoods plagued by a self-perpetuating pathology of joblessness, welfare dependency, crime” (Time).

disease:
1. A pathological condition of a part, organ, or system of an organism resulting from various causes, such as infection, genetic defect, or environmental stress, and characterized by an identifiable group of signs or symptoms.
2. A condition or tendency, as of society, regarded as abnormal and harmful.
Read the rest of this entry »

1989 - 2009 DEGEABA!

November 2nd, 2009

2 chestiuni pe ordinea de zi. Sunt vreo 100+ nescrise dar le-am uitat. Scuze pentru pauza.

1. 1989- 2009, Degeaba!

Parca asa era. Stickere interesante pe langa unirii, negre, cu acest mesaj. Un grup de… nu stiu cum sa le spun, un fel de Amsterdams, generatia ‘90. Le dezlipeau si le aruncau in primul tomberon. Frumoasa ideea de a curati orasul, dar aveau nevoie si de o oglinda. Oameni degeaba!

2. Ani de liceu de Stela Enache

De ce?? Read the rest of this entry »

Cum ne descurcam in Bucuresti (3) - Uscatul Sosetelor

November 2nd, 2009

.. ia prea mult timp!

Mai ales cand e toamna-iarna si ploua afara, nu este eficienta intinderea lor pe sarme sau alte asemenea artificii ale lumii moderne.

Uneori tanarul student are nevoie de un sistem social liber si totodata protectiv. Are nevoie de energie. Are nevoie de cineva care sa-i spuna “Nu te culca cu rufele in masina de spalat, ba boule, ca n-o sa ai cu ce te imbraca maine!”
Read the rest of this entry »

G P P (3) - Multiple Earth

March 3rd, 2009

Sa ne imaginam urmatoarea situatie:

Nu exista doar o planeta Pamant ci mai multe. De fapt, tot spatiul se repeta, e periodic. Intr-un anumit plan exista obiecte spatiale, planeta Pamant, alte obiecte spatiale, alta planeta Pamant. Read the rest of this entry »